Depresiunea colinară
a Transilvaniei

Depresiunea colinară a Transilvaniei (Bazinul Transilvan, Podișul Transilvaniei, în germană: "Siebenbürgisches Becken) este o unitate geografica aflată în zona interioară a arcului carpatic. Are un relief colinar, de unde și denumirea de colinară și este mărginită de cele trei ramuri carpatice: Carpații Orientali (în nord și est), Carpații Meridionali (în sud) și Carpații Occidentali (în vest). Spre nord-vest contactul cu Dealurile de Vest se face prin intermediul Jugului intracarpatic.

Relief

Succesiv evoluției și în contextul structurii geologice, este alcătuită din doua zone relativ concentrice.

• spre exterior se află o structură cutată (mai accentuat în est și ceva mai slab în sud și vest). Aceasta la contactul cu structurile submontane este constituită de o zonă de depresiuni submontane în vest și sud și, de o succesiune de depresiuni și dealuri similare Subcarpaților în est. Această zona marginală este așadar formată din depresiunii submontane (Huedin, Almaș-Agrij, Iara, Bistrița, Vălenii de Mureș, Gurghiu, Praid, Odorhei, Homoroadelor, Hoghiz, Făgăraș, Sibiu, intracolinare (Dumitra, Voivodeni, Măgherani-Atid, Cristuru Secuiesc), culoare depresionare (Orăștie, Alba Iulia – Turda) și dealuri (zone deluroase relativ izolate – în vest și unități ca Dealurile Bistriței, Culmea Șieului, Subcarpații Transilvaniei – în est).
• în centru se individualizează un areal de podiș (Podișul Transilvaniei) cu structuri cvasiorizontale sau domoale – pe alocuri boltite sub formă de domuri. Zona centrală este formată din Podișul Someșan, Câmpia Transilvaniei (cu aspect deluros și altutudini caracteristice dealurilor, este numită „câmpie” datorită utilizării agricole) și Podișul Târnavelor (cu subunitățile Podișul Târnavelor – propriu-zis și Podișul Hârtibaciului alături de Podișul Secașelor – în sud).

Evoluția și alcătuirea geologică

A început să funcționeze ca o arie de sedimentare după tectogenezele de la sfârșitul Cretacicului (austrică, laramică).

Structura geologică prezintă două unități:

• fundament de tip carpatic - este alcătuit din șisturi cristaline, urmate de formațiuni sedimentare prelaramice (din Permian, Liasic, Cretacic superior).
• cuvertura sedimentară - a fost depusă în două etape:

1. 1. Cretacicul superior – Miocenul inferior: etapă de sedimentare cuprinsă între fazele laramică și stirică. Se caracterizează prin alternanță de formațiuni continentale (aluviale, proluviale, coluviale) și marine și faciese variate în funcție de mișcările eustatice (schimbări ale nivelului mării) și tectonice (ridicări sau coborâri). Apare în NV depresiunii și cuprinde etapa paleogenă și cea neogenă.
2. 2. Miocenul mediu (Badenian) – Panonian[1]: diferă de etapa precedentă pentru că apare doar faciesul marin.
3. a. Badenian – a început cu faza stirică (vulcanism, mișcări pe verticală). Este urmat de affundarea accentuată a depresiunii, apoi de o transgresiune generală, rezultând în Marea Badeniană. Formațiunile reprezentative sunt:

- tuful de Dej: se prezintă pe grosimi de 10-500 m pe marginea depresiunii cu un caracter grosier. Unde apare favorizează formarea reliefului structural cu cueste

- formațiunea de Ocna Dejului: este purtătoare de sare, și este răspândit pe toate laturile depresiunii în cute diapire (Ocna Dejului, Turda, Ocna Mureș, Praid, Sovata)

1. b. Sarmațian – este răspândit în toată depresiunea cu excepția părții de NV. Este constituit din argile, nisipuri cu intercalații de cinerite (tuful de Hădăreni, tuful de Ghiriș). Apare sub forma unor structuri anticlinale (Sărmașu, Zau de Câmpie)
2. c. Panonian – este alcătuit doar din depozite fine: argile, nisipuri cu intercalații de tufuri. Are un caracter mai fin în centru și mai grosier spre margine.

Relief

Are aspect general de platou fragmentat, de văi care o străbat de la E spre V . În centru sunt prezente șiruri de dealuri iar la contactul cu munții s-au format unități depresionare și culoare. Ca urmare s-au diferențiat unitatea centrală și unitatea marginală a depresiunii Transilvaniei.

Tipurile de relief prezente: este specific relieful structural reprezentat prin cueste, domuri, anticlinale. Cuestele au o anumită particularitate în Depresiunea Transilvaniei, sunt orientate spre munte.

Sunt specifice formele rezultate în urma proceselor de versanți: alunecări de teren, forme de deraziune, forme de ravenație (e. Râpa Roșie), relief fluviatil (terase, lunci).

Trăsături climatice

Sunt determinate de diferența de altitudine dintre părțile centrale și marginale și expunerea diferită față de circulația maselor de aer. Există o diferență de altitudine între partea estică (1000 m) și cea vestică (500-600 m).

În partea vestică este o umbră de precipitații cu influențe foehnice, cu temperaturi mai ridicate și precipitații scăzute. Partea estică este expus favorabil în fața maselor de aer.

Se pot distinge două areale biopedoclimatice:

1. 1. Partea central-vestică – treptele joase de la partea estică a Munților Apuseni. Temperaturi: 8-9°C, mai mari în Culoarul Alba și zona Turdei. Precipitații: 600-700 mm/an, mai mici în zona Alba și Turda. Asociații vegetale: stepice, silvostepice, forestiere, puternic modificate antropic, înlocuite prin culturi agricole, livezi, vii (asociații de șleau: nu sunt pure).

2. 2. Arealele marginale înalte – Temperaturi: 7-8°C. Precipitații: 700-800 mm/an. Vegetație de tip forestier mai bine conservat. Soluri argilo-iluviale și intrazonale (litomorfe).

Hidrografia

Râuri: pot fi autohtone sau alohtone, cu debit mai mare în situația celor alohtone. 72% din debit se formează în zona muntoasă, iar 28% în interiorul Depresiunii Transilvaniei.

Apele freatice: sunt de calitate necorespunzătoare datorită durității și mineralizării lor ridicate. În arealele cutelor diapire apele sunt sărate. Apele minerale fluctuoase sunt răspândite la Bizușa.

Lacurile:

- sărate: Ursu

- antropice: Ocna Sibiului, Ocna Dejului, Ocna Mureș, Cojocna (amenajate mai ales cu scopuri turistice)

- iazuri și heleștee: naturale (bararea văilor de aluviuni), antropice (amenajate antropic)

- lacurile apărute între valurile de alunecare au format mlaștini și turbării.

Populația

2,6 mil de locuitori (11% din populația României). Densitatea medie este de 100 loc/km² cu diferențe între centru (mai mică) și margini (peste medie).

Așezări

1. A. URBANE – 30 orașe dintre care 3 mari (Cluj-Napoca, Sibiu, Târgu-Mureș) restul mijlocii mari (Bistrița, Alba Iulia, Mediaș, Turda). Funcția orașelor:

-este polarizat spre Cluj-Napoca, sau cel puțin până la crearea regiunilor de dezvoltare

-centrele de polarizare sunt:

-Cluj-Napoca: polarizează nu numai din spațiul depresiunii dar și din exterior

-Brașov: este în exteriorul depresiunii, polarizează cel puțin partea de SE a depresiunii

1. B. RURALE – sunt răspândite la nivelul Depresiunii Transilvaniei. Media de densitate este de 7,1 sate/100 km² cu maxim 17 sate/100 km², în partea sudică. Majoritatea au sub 500 de locuitori. Tipuri: periurban, de culoar, izolat.

Agricultura

Agricultura este o acțiune foarte răspândită în Depresiunea Transilvaniei.Cultura plantelor: cereale, plante tehnice (sfecla de zahăr, in, cânepă), legume, viță de vie (Alba-Iulia, Târnăveni, Lechința). Creșterea animalelor: bovine, ovine, porcine, păsări.

Industria

S-a dezvoltat în principal pe baza resurselor de gaz metan și sare.

1. a. Gaz metan

-combustibil: pe baza acestuia s-a dezvoltat:

-industria materialelor de construcții (lianți, țiglă): Târnăveni, Mediaș, Alba Iulia, Turda

-industria energiei electrice: Târnăveni, Iernut, Fântânele

-industria metalurgică: Câmpia Turzii

-materie primă: pe baza acestuia s-a dezvoltat:

-industria chimică (amoniac, negru de fum): Făgăraș, Victoria, Târgu-Mureș

1. b. Sare: pe baza acestuia s-a dezvoltat

-industria produselor clorosodice: Ocna Mureș, Târnăveni, Turda

Transporturi

Depresiunea este străbătută de o rețea densă de căi ferate și rutiere orientate predominant de-a lungul culoarelor de vale. Are trei caractere principale: inclaritate, radialitate, prezența legăturilor transcarpatice.

Magistralele feroviare:

Ocna-Mureș - Brașov

Depresiunea Huedin - Culoarul Nadăș - Someșul Mic - Arieșul inf. - Mureșul mij. - Podișul Târnavelor

Defileul Mureș - Depresiunea Reghinului - Depresiunea Bistriței - Culoarul Someșului Mare

Rețeaua rutieră:

E60 – Depesiunea Huedin – Culoarul Căpuș–Someșul Mic – Masivul Feleacului – Culoarul Arieșului inferior-Mureș – Podișul Târnavelor

E80 – Podișul Someșan – Masivul Feleacului – Culoarul Alba Iulia-Turda – Depresiunea Sibiu

E68 – depresiunile sudice

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Depresiunea_colinar%C4%83_a_Transilvaniei

Descrierea județelor de interes

Județul Alba

Organizarea administrativă a judeţului Alba, cu o suprafață de 6242 kmp, include o reţea de 656 de aşezări omeneşti, grupate în 67 de unităţi administrativ-teritoriale, dintre care 11 orașe (4 municipii) și 67 de comune. Populaţia judeţului este de aproximativ 342376 de mii de locuitori.

Judeţul Alba este situat în centrul României, în podişul Transilvaniei. Se învecinează cu judeţele Cluj şi Mureş, la Nord, Sibiu la Est, Vâlcea la Sud, Hunedoara la Sud-Vest, Bihor şi Arad, la Nord-Vest.

Suprafaţa totală a judeţului reprezintă 2,6% din teritoriul ţării, încadrându-se în categoria judeţelor de mărime mijlocie.

Conform Recensământului Populaţiei din 2011, populaţia stabilă a judeţului a Alba este de 342.376 persoane.

Dominat de zone montane, relieful judeţului este format din patru unităţi majore: Munţii Apuseni (Munţii Trascău, Munţii Metaliferi, Munţii Bihor, Muntele Mare) în Nord-Vest, Carpaţii Meridionali (Munţii Şureanu) în Sud, Podişul Târnavelor în Est şi Culoarul Alba Iulia-Turda în partea centrală. Zona Munţilor Apuseni, cu văile Ampoiului şi Arieşului se mai numeşte şi Ţara Moţilor. Altitudinea minimă atinsă pe teritoriul judeţului este 205 m, în lunca Şibotului, iar altitudinea maximă este 2.130 m în Vârful lui Pătru.

Lista de rezervaţii a judeţului Alba este numeroasă, una din cele mai cunoscute fiind Parcul Natural Apuseni (76.064 ha, din care 21.239 ha pe teritoriul judeţului Alba). Gheţarul din rezervaţia ştiinţifică Scărişoara este cel mai mare gheţar subteran din România şi al doilea ca mărime din lume, potrivit Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Alba. În Peştera Gheţarul de la Vârtop (Casa de Piatra) s-au găsit urme ale omului de Neanderthal. Izbucul Tăuzului este cel mai adânc pasaj subacvatic explorat de pe teritoriul României cu adâncimea de 85 m, pe valea Gârdei Seci. În plus, în rezervaţia paleontologică Dealul cu melci se află resturi fosilizate de melci, depozit marin din Cretacic.

Pe lângă ariile protejate şi monumente ale naturii, printre obiectivele turistice se numără: cetăţi (Cetatea bastionară de tip Vauban de la Alba Iulia, Câlnic), castele, obiective de interes cultural şi istoric (cele mai importante localizate în Alba Iulia, Sebeş, Blaj, Aiud).

Principalele ramuri ale economiei judeţului sunt dominate de industrie: extractivă – minereuri neferoase, metale rare, metale preţioase (aur, argint, platină), sare, calcar; energetică – hidrocentrale, termocentrale; de utilaje – Cugir, Aiud; chimică – industria clorosodică la Ocna Mureşului; de materiale de construcţii – ceramică pentru construcţii, prefabricate, var, porţelan, prelucrare a lemnului – plăci aglomerate, mobilă.

Județul Cluj

Organizarea administrativă a judeţului Cluj include o reţea de 420 de aşezări omeneşti, grupate în 81 de unităţi administrativ-teritoriale. Populaţia judeţului este de aproximativ 700 de mii de locuitori, din care peste 65% locuiesc în mediul urban. Ceea ce caracterizează populaţia judeţului Cluj este şi multitudinea de etnii conlocuitoare cu românii, alături de aceştia găsindu-se maghiarii, germanii, saşii, armenii.

Industria judeţului Cluj se caracterizează printr-un puternic potenţial industrial de prelucrare, atât a resurselor locale cât şi a celor atrase. În cadrul industriei de prelucrare sunt reprezentate majoritatea ramurilor existente la nivel naţional. Edificator în acest sens este faptul că peste 24% din populaţia ocupată îşi desfăşoară activitatea în diferite subramuri industriale. Producţia industrială realizată în judeţ este destinată acoperirii cererii interne, dar şi livrării către partenerii străini. Dintre ramurile industriei prelucrătoare, cele cu ponderea cea mai mare în cadrul producţiei industriale sunt: industria materialelor nemetalifere (17,9%), industria alimentară şi de băuturi (17,5%), industria metalurgică (12,9%), industria chimică şi a fibrelor sintetice sau artificiale (8,1%), industria celulozei, hârtiei şi cartonului (8,0%).

 Dezvoltarea economico-socială începând cu anii `90 s-a reflectat şi în procesul de modernizare a capacităţilor de transport. Poziţia geografică avantajoasă a judeţului constituie un factor determinant în eforturile întreprinse de autorităţi pentru dezvoltarea infrastructurii locale. Judeţul Cluj dispune de o reţea densă de drumuri publice totalizând 2454 km, din care 342 km reprezintă drumuri naţionale.

Clujul se numără, totodată, şi printre judeţele cele mai active în sfera culturală, având un patrimoniu valoros, o veche reputaţie în domeniul învăţământului şi culturii, precum şi instituţii de prestigiu.    

Judeţul Cluj are un potenţial turistic ridicat, reflectat în existenţa unei game variate de forme de practicare a activităţilor de agrement: drumeţie, alpinism, sporturi de iarnă şi de vară, tabere de copii şi tineret, tratament balnear. Dintre zonele şi obiectivele de mare atractivitate turistică trebuie menţionate: Salina Turda, destinaţie modernă de agrement şi de tratament; Muntele Băişorii, staţiune favorabilă practicării sporturilor de iarnă; Munţii Trascăului, deosebit de spectaculoşi datorită formelor de relief, stâncilor impozante şi peşterilor; Băişoara, zonă ce se remarcă prin peisaje de o excepţională frumuseţe, căutată vara de amatorii de drumeţii şi iarna de cei ai „sportului alb”; Zona lacurilor Gilău - Tarniţa, care oferă condiţii deosebite pentru agrement la sfârşit de săptămână; Zona lacului Beliş-Fântânele, căutată pentru peisajul superb dat de lac şi de munţii care-l înconjoară.

Bogăţia de monumente şi obiective istorice, precum şi patrimoniul arhitectural, incluse în mare parte în circuitul naţional, constituie o certă şi permanentă sursă de atracţie turistică. Grădina Botanică „Alexandru Borza" din Cluj-Napoca, una dintre cele mai cunoscute şi mai bine organizate din sud-estul Europei, oferă un bun prilej de destindere, dar şi de instruire pentru numeroşi turişti din ţară şi din străinătate.

Toate aceste atracţii ale judeţului Cluj îl califică drept o destinaţie ideală ce oferă multiple posibilităţi, atât de petrecere a timpului liber, cât şi de dezvoltare a afacerilor din diverse domenii de activitate.

Județul Sibiu

Judetul Sibiu este situat in centrul Romaniei respectiv in sudul Transilvaniei, la contactul dintre Depresiunea Transilvaniei si Carpatii Meridionali. Este limitat de judetele: Brasov (est), Arges, Valcea (sud), Alba (vest), Mures (nord). Intre aceste limite are o suprafata de 5432 kmp (2,3% din teritoriul Romaniei) si o populatie de 445000 locuitori.

Principalele orase: Sibiu (resedinta de judet), Agnita, Avrig, Cisnadie, Copsa Mica, Dumbraveni, Medias, Ocna Sibiului, Talmaciu.

Relieful este divers fiind prezent lantul montan al Carpatilor Meridionali reprezentat de Muntii Fagaras (Vf Negoiu de 2535 m), Muntii Candrelului si Lotrului (Vf. Candrelul de 2245 m, Vf. Steflesti 2244 m) intre acestea interpunandu se defileul Oltului. Din categoria unitatilor de podis mentionam Podisul Secaselor si Hartibaciului precum si portiuni din Podisul Tarnavelor (600-700 m).

Clima este temperat continentala moderata cu o evidenta etajare pe trepte cu temperaturi medii mai scazute in zonele montane sudice. Precipitatiile sunt repartizate neuniform iar vanturile au o directie vestica predominanta.

Hidrografia este dominata de Olt, cu afluentii sai iar o parte importanta a apelor este colectata de Mures prin Tarnave. Lacurile sunt prezente in numar mare cu o mare varietate de tipuri genetice: lacuri glaciare (Balea, Avrig, Caltun, Lacu Doamnei, Iezeru Mic, Iezeru Mare, Podragu), lacuri in foste saline (la Ocna Sibiului, Lacul Fara fund, Ocna Pustie) sau lacuri amenajate in scopuri hidroenergetice cum sunt Gura Raului, Oasa, Bradeni, Negovanu.

Între atracțiile turistice ale județului, de o importanță majoră sunt: centrul medieval restaurat al municipiului Sibiu (oraș declarat capitală culturală europeană în 2007), reședința de vară a baronului Brukenthal de la Avrig, biserici săsești fortificate (Biertan și Valea Viilor, parte a patrimoniului UNESCO), stațiunile Păltiniș, (altitudine 1.450 m), Ocna Sibiului (nămol, lacuri sărate, helioterme) și Bazna, a cărei primă instalație balneară a intrat în funcțiune în 1843, Mărginimea Sibiului, Valea Hârtibaciului, muzee și rezervații naturale. Căldarea Glaciară Bâlea, care adăpostește emblematicul Lac Bâlea, este un important centru al sporturilor de altitudine din Carpații României.

Economia județului este predominată de sectorul serviciilor, care contribuie cel mai mult la produsul intern brut (peste 45%), urmat de industrie (aproximativ 35%).

Județul dispune de importante resurse: zăcăminte de gaz metan, sare, roci de construcție (argile, nisipuri, pietrișuri, marmură, calcar), lemn, ape minerale clorosodice.

Principalele resurse energetice ale județului Sibiu sunt hidroenergia și biomasa. Potențialul energetic al râului Olt și al afluenților săi este valorificat prin patru hidrocentrale și câteva centrale de putere mică și microhidrocentrale amplasate pe cursul râurilor mai mici (Sadu, Cibin, Rășinari, Sebeș). Hidrocentrala Sadu I (1896) este cea mai veche amenajare hidroenergetică din România. Extracția gazului metan din domurile gazeifere din nordul județului are o tradiție de aproape 100 ani.